De Citit : Editoriale

Dead Can Dance – Anastasis

| 15 august

Alti zei, alta revenire!!!

Desi va tot povestesc ca ascult tone de muzica zilnic, am foarte putine fetisuri musicale. Sunt o mana de trupe pe care le-as asculta in continuu fara sa mi se para ca se scurge timpul. Am unele albume pe care le ascult in continuu din copilarie/adolescenta si nu ma mai satur de ele! Doua dintre albumele astea sunt „Spleen and Ideal“ si „The Serpent’s Egg“.

Da, recunosc, mi se pare tare aiurea ca sunt trupe d-astea monumentale carora la un moment dat li se taie si se destrama sau pur si simplu nu mai fac nimic. Sunt momente in care tanjesc dupa ceva nou. Pe de alta parte, imi place ca raman suspendate intr-un glob de sticla, undeva foarte sus, intangibili, privind de acolo in jos catre restul muzicii.

Daca ma pui la iuteala sa zic care mi se par cele mai mari nume in muzica fara sa ma gandesc prea mult, scap imediat Robin Guthrie, Brendan Perry sau Hans Zimmer. Cei mai in varsta s-au prins ca celalalt fetis este Cocteau Twins, dar v-am tot spus de asta.

Si uite asa, ma balangan intre nostalgia albumelor care m-au atins si asteptarea altora noi, asa ca atunci cand am auzit ca Dead Can Dance scoate ceva, am facut pre-infarct. Dupa care am luat un pumn de pastile pentru cazul in care m-ar fi dezamagit. Multumesc lui Dumnezeu, nu e cazul!

Dead Can Dance este fix la fel! Doamna Gerard isi imprastie elegant vocea ei atat de distincta peste partea instrumentala care n-a vrut sa ramana blocata in vreo perioada anume. Productia este impecabila si este aici, in 2012. Spun asta cu capul in pamant vis-à-vis de cunoscatori, dar sub amendamentul ca au trecut totusi 16 ani de la ultimul album! Anastasis este ca la carte, chiar daca esti fan sau iti scapa urechea pentru prima data in Dead Can Dance.

PS: Doamne, ce-mi place cand iese muzica senzationala in toiul verii!