L-am privit. Din întamplare de cele mai multe ori. Dupa un timp, am realizat ca-mi place si ca nimic nu- i întamplator… O fi simtit si el chimia?! Ma oglindeam în retina lui pe furis … si aratam al naibii de bine!! Era de vina… naivitatea si entuziasmul de început! Fara contracte scrise… a început comunicarea. La dictie, ultima data cand am verificat stateam bine, iar cuvintele… îsi faceau datoria. Amintiri din trecut… pentru ca, în cazul de fata povestea nu mai suna asa. A-ti auzit vreodata pe cineva spunand…ca de prea mult bine i s-a facut rau? Ei bine, eu am primit rolul principal în filmul asta. Consumand o doza prea mare de entuziasm am dat start reacţiilor adverse.
Am ajuns în punctul în care parca nu-mi mai puteam controla mintea, iar gandurile o luau la fuga înaintea mea. Ma uit la telefonul meu cu ura, de parca mi l-a îndesat cineva cu forta sub nas. Mi –e teama sa-l mai ating de frica sa nu scrie singur mesaje la comenzile subconştientului. Ca sa înţelegeţi şi voi ce cititi… mesajele au constituit intriga! Am mai întrebat si eu prin jur… Toţi le folosesc!
Si DA!! Cu totii din acelasi motiv… e mai palpitant si-ti dau mai mult curaj. De multe ori ar trebui sa avem grija cat si ce ne dorim… Mai putin si mai natural, n-are cum dauna! Punctul culminant? De la atata joaca, ni s-au încins creierii si am turbat. De aia tineau relatiile mai mult pe vremea bunicii. Ei îsi scriau biletele pe hartie… si mai aveau o sansa sa anuleze comanda „send” cand era ceva de modificat… Eu, una zic pas la sms-uri… de la întai!! Cred ca pot avea curaj si cand ma oglindesc în ochii lui…