De Citit : Editoriale

Consumul intelectual de cocktail

| 28 iulie

Oraseanul avizat tinde sa puna raii inaintea binelui.

Aud multa lume plangandu-se de asaltul cocalarilor. In centrul vechi – cocalari, la strand si la mall – cocalari, in masini, pe trotuar, prin Regie si prin Tei – cocalari. Succesul e garantat prin saormerie, animatoare, rezonante mediteraneene sau un luciu de apa cu niscaiva sezlonguri. Dar orice zona urbana, mai devreme sau mai tarziu, isi primeste ratia ei de cocalari. As putea sa intreb cu ce e mai deranjant un manelist gelat in pantaloni albi si pantofi lila decat un yuppie cu aer haotic studiat, care isi incepe parerile cu „deci gen“ si puncteaza chestiunile importante prin bucati de fraza in engleza, mai ceva decat in filmele indiene. Dar discutia nu e purtata de oameni neutri. Manelistii cu manelistii, yuppies cu yuppies. Ziceau colegii de la Orasul Meu de drumul cel mai scurt din oras, in oras.
Mi se pare ca e mai mult despre cum sa nu dai peste cine nu trebuie. E ascunderea cea mai buna de oras, in oras. Americanii faceau niste nave de transport in al doilea razboi mondial, pe nume Liberty. Astea erau vestite pentru timpul scurt de fabricatie si pentru calitatea foarte proasta, care le-a facut pe cateva sa se dezmembreze din senin. Se zicea in gluma ca scopul principal al proiectului e sa se produca mai multe Liberty decat pot germanii sa scufunde. Asa mi se pare ca se intampla si cu locurile de iesit in oras, din perspectiva intelectualului deranjat: trebuie sa apara mai repede decat pot nedoritii sa le descopere. Daca centrul vechi e de o vreme un fel de Republica de la Vichy, lupta s-a mutat pe alte teritorii. Tare sunt curios ce-o sa urmeze cand colonizeaza cocalarii si terasele de la teatre si muzee. Pub la Academia Romana? Sau, mai pe underground, club cu lista de invitati la centrala termica dezafectata dintre blocuri?