„Astia de la Comanesti trebuie degraba linsati de cetateni“
Mai acu’ vreo doua saptamani am participat la o intalnire – organizata in cadrul programului guvernamental S.P.E.R. (http://www.sper.org.ro/blog/) – cu bloggeri, oengisti, un jurist si emisari ai guvernului. Daca e bine sau rau ca blogerimea romana sa isi impuna niste reguli. Anume cum sa se comunice despre ai de-s mai expusi discriminarii – romi, homosexuali, batrani, persoane cu dizabilitati si alti napastuiti de vocea majoritatii. Cabral a venit in tricoul cu „Cioara“: era la cateva zile de cand isi postase emotionanta scrisoare catre fiica lui (www.cabral.ro/de-sufletel/iarta-ma-copila-mea). Cu toate experientele nefericite din blogosfera, pana la urma n-a ramas nimeni care sa simpatizeze cu reglementarea prin lege (exista un proiect de lege in care se propune pedeapsa cu inchisoarea pentru „discursul discriminator“). Nici eu nu sunt de acord cu o lege de care se poate abuza pentru a limita libertatea de exprimare. Pe de alta parte, aveti in motto o mostra de reactie la textul ne-autoreglementat al unui senator (Iulian Urban) care-si exprima, pe blogul personal, admiratia pentru violenta interetnica. Libertatea de exprimare nu permite instigarea la omor. De aceea nu vad un pericol ci un castig pentru libertate ca un grup de bloggeri sa-si asume un manifest antidiscriminare. E sigur ca aceia care o vor face vor deveni, la randul lor, o minoritate atacata. Dar, vorba lui Costi Rogozan, macar se pot oferi ca teren pentru dezbatere, nu pentru paruieli. Nu va fi o cascada, va fi un strop. Dar e inca unul. In presa conventionala (uite, Costi, ca nu o neglijam) exista exemple de succes: incursiunea violenta a suporterilor Ujpest ar fi fost tratata in presa de acum 10 ani ca atac al Ungariei asupra Romaniei si ar fi starnit tensiuni intre romani si unguri; azi, cu exceptia a vreo doi dinozauri, ziaristii au vazut nu „Ungaria“, ci cateva zeci de suporteri tembeli. Deci se poate.