Locul cu 1000 de povesti
In fiecare dimineata eram 5. El plinut, grizonat, cu ochelari fumurii indiferent de vreme, ea, o domnisoara inalta, mai tot timpul imbracata indraznet, ruj strident, parfum deloc dulce, multe accesorii visinii si cuplul vesel si putin galagios din coltul barului. Pe ea o cheama Fabiana, avea un nume normal pentru o persoana ca ea, am aflat asta de pe o carte de vizita uitata sub scrumiera plina de mucuri. Domnului cu ochelari ii spuneam Dl. Gino, nu stiu de ce, chiar nu stiu, bine… ma adresam cu “domnul” pentru ca era cel mai mare dintre noi, dar Gino nu stiu, probabil ca rimeaza cu cappuccino, specialitatea care o bea el. Ei ma faceau sa zambesc tot timpul, cum… care ei?! Mihai si Andreea, numele ei era scris intr-o zi pe tricoul roz a lui Mihai, care fusese pedeapsa data de prieteni la ultimul joc de carti. Iar pe Mihai stiu cum il cheama de cand a avut o discutie la telefon, despre ziua libera promisa de seful lui de Sf. Mihai. Intr-o dimineata Dl Gino a venit cu fiica lui, care, spre surprinderea mea era chiar fosta mea colega de banca din liceu, Alexandrina Grigorescu, ce mica e lumea mi-am zis, dar cand am vazut ca Alexandrina o saluta pe domnisoara Fabiana cu “buna dimineata doamna profesoara!”, asta chiar nu mi-a mai venit sa cred, mai tarziu urma sa aflu ca don’soara Fabinana era rector universitar la facultatea unde studia Alexandrina. DL Gino, care s-a transformat in DL. Grigorescu, venise cu Alexandrina in dimineata aceea pentru a stabili ultimele detalii privitoare la petrecere, cum care petrecere? Peste 4 zile Alexandrina avea sa implineasca 23 de ani, petrecerea la care am fost invitat si eu. O petrecere care a fost organizata de firma la care lucrau cine credeti? chiar Mihai si Andreea….
Barul este locul unde auzi multe povesti si iti faci de zeci de ori mai multi prieteni, ganditi-va la un barman profesionist ca la o combinatie intre cel mai bun prieten , un psihiatru, un erou, ruda favorita si cel mai bun program TV, toate regasite intr-o singura persoana.