E putin probabil ca, pana la sfarsitul anului, Hollywood-ul sa scoata ceva mai bun decat Up / Deasupra tuturor.
Dupa Ratatouille si Wall-E ar trebui sa fie clar pentru toata lumea: aproape in fiecare an, compania Pixar scoate cate un film de animatie care se dovedeste mai bun decat toate filmele cu actori produse de toate celelalte studiouri hollywoodiene. Noul lor film, Up (Deasupra tuturor), nu e o exceptie. E o aventura magnifica si totodata o oda inchinata casnicului – aventurii a doi oameni care imbatranesc iubindu-se tihnit.
E delirant de imaginativ – una dintre scenele sale de actiune implica o casa care pluteste deasupra pamantului, tinuta de un ciorchine de baloane; un mos, un copil si un fel de strut preistoric, tustrei inhamati la acea casa ca s-o impiedice sa zboare; si o haita de caini pornita pe urmele lor – si in acelasi timp ramane cu picioarele pe pamant. Casa aia nu s-o fi supunand ea acelorasi legi ale fizicii pe care le stim noi, dar se supune unor legi: daca pierde prea multe baloane face buf, ca sa se inalte din nou trebuie golita de mobila – lirismul ideii de casa zburatoare e priponit in asemenea detalii concrete. Aceasta e, de altfel, una dintre marile virtuti ale celor de la Pixar: sunt rigurosi in nascocirile lor.
De exemplu, cainii aia poarta niste zgarde speciale, care le traduc gandurile: e o idee excelenta si altii ar fi lasat-o asa, dar oamenii de la Pixar o dezvolta pas cu pas, punandu-si problema dupa problema. In ce limba traduce zgarda? In engleza, desigur, dar daca o rasucesti un pic trece pe japoneza. Si cum gandesc cainii? Ca niste oameni, dar cu tot felul de idiosincrazii canine si cu numeroase scurtcircuite provocate de concepte precum „veverita“, „minge“ sau „os“.
Sunt superbi. Intregul film e superb. Combina patosul cu sprinteneala asa cum rareori au mai fost combinate de la Chaplin incoace.