Iepurele sare chiar si din pompa de benzina.
Am fost in Austria. M-am intalnit cu cativa prieteni romani ce traiesc pe acolo. Am fost cu totii la un restaurant, ca sa nu povestim pe sec. Nu eram numerosi, dar eram galagiosi. Nu ne mai vazuseram de mult. Nici eu pe ei, nici ei pe mine, nici ei pe ei, desi ei stau… pe-acolo. Doar pe facebook se mai saluta, in rest muncesc si posteaza poze si poante seara, cand ajung de la slujbe. Trag tare, dar castiga bine. Nu stiu cat, nu mi-au spus, le-a fost jena, dar se… subintelegea din povesti. Restaurantul era plin. Iar noi, cei mai veseli. Mai bagam coada ochiului pe la mesele vecine. Defecte profesionale, curiozitati literare. Vedeam cum, din cand in cand, domnii si doamnele se mai alintau cu cate-un cot si cu cate-o privire admirativa. Spre noi! Initial, am crezut ca ni se trage de la sticlele de vin. Care erau al naibii de scumpe. Apoi, de la nivelul vocilor, care urca, urca, precum un hit in topuri. Asa ca le-am zis amicilor sa o lasam mai moale, ca avem cam multi spectatori si poate nu toti vor sa ne aplaude. Simte-te bine, nu-ti bate capul, mi-a zis unul dintre prieteni. M-am simtit bine, dar tot eram intrigat de privirile respectuoase ale celor din restaurant. Ce sa fie, ce sa fie? Si vazand ca imi tot caut un raspuns in minte, unul dintre comeseni, plecat din tara imediat dupa mineriada din 90, mi-a zis:
Asa se uita la romani cam de-o luna, de cand benzina din Austria e mai ieftina decat cea din Romania. Sunt convinsi ca si nivelul de trai a urcat si el peste cel de aici. Zambeste, prefa-te ca ai plinul facut…