Centrul Replika, teatrul in care spectatorii invata sa schimbe piesa in care traiesc
Uitatul la teatru este un exercitiu intelectual si un pretios act de cultura. Acest obicei este rezervat, indeobste, unui numar relativ redus de cetateni, care sunt multumiti cand prind bilet la un spectacol. De la teatrul cu spectacole de teatru oamenii ies in strada ca dupa o calatorie intr-o alta viata. Ies mai bogati (emotional) si mai frumusei. Dar nu toti artistii sunt multumiti de rostul acestui fel de teatru. Nemultumitii cu pricina isi doresc sa aduca teatrul in miezul vietii, sa o povesteasca si sa o puna la indemana celor care o traiesc. Cuvintele cheie cu care opereaza tribul rebel sunt “teatru educational”, “arta participativa”, “arta de cartier”, “artist-activist in slujba comunitatii”. Ei, artistii activisti, inteleg prin spectacol ceea ce am vazut sambata la Centrul de Teatru Educational Replika: o colectie de povesti reale, culese de la copii reali ai caror parinti au devenit virtuali fiind plecati la munca in alte tari; o colectie de intamplari unele hazlii, altele dramatice, toate fiind parte din viata foarte reala si povestite de copii-actori al caror talent de amatori nu scade valoarea spectacolului ci autentifica povestile. Vorbesc despre spectacolul “Familia Offline”*, interpretat aproape exclusiv de copii, documentat de activisti, scris si pus in scena de artisti. Alte spectacole de aceeasi factura sunt pregatite sa fie expuse in spatiul inaugurat tot sambata – Centrul Replika – in saptamanile urmatoare. Dar de la Replika nu se iese ca de la teatru. La Replika, gazdele (Asociatia culturala cu acelasi nume) vor sa dezvolte un centru de cercetare educationala si creatie artistica pentru publicul tanar. Daca viata poate fi spectacol, aici poti invata sa o rescrii.
*text Mihaela Michailov, regia: Radu Apostol,