7 ianuarie…Deschid ochii! Este trecut de zece… de ceva timp! Ma incrunt cu cateva riduri pe frunte cand ora reala imi devine vizibila… Doua?! Ueiss! Nu-i bai! In doua secunde… gandul ca–i sambata ma relaxeaza! Inghit in sec. Vinul rosu de aseara cerea apa… Am ridicat un pahar, hai poate doua… pentru un Ion de suflet. Am cantat si am dansat mai ceva ca de revelion. Trupa Za band a fost in forma maxima. M-am trezit fredonand The Lost Song de la Cat Empire. Hmm! Ce stare euforica. Inca imi place. Inchid ochii. Nu vreau sa treaca! Mi-e bine… Dar cata dragoste. Irezistibil si blanos, Joy… cainele proprietate personala imi serveste portia de dragoste ca in fiecare dimineata. El nu cunoaste termenul de saracie, prostie sau boala. Are o singura menire. Sa ma faca sa zambesc si sa-mi ofere dragoste! Il ador! Simt miros de cafea. Harnic iubitul meu astazi. Intelegeti ce simt eu dupa prima gura de cafea? Clar… n-are rost sa irosim hartia in zadar. Imi suna telefonul. E matusa mea. Se simte rau. A racit. Va trebui sa merg cu varul si cu vara la bunicu sa-i ducem mancare. Si sa-i spunem la multi ani. E Sfantul Ion azi. Corpul se lupta cu sufletul. Nu o puteam refuza. I-am spus DA! Cu greu m-am echipat si am plecat. Am pasit pragul copilariei. Am gasit un batran ridat si cocosat de trecerea anilor care se deplasa cu ajutorul unui baston. S-a uitat la noi, i-au dat lacrimile si s-a asezat pe scaun. Se uita lung la noi. Am realizat ca nu prea ne mai recunostea dupa nume care cum suntem. Atat de mult timp sa fi trecut de la ultima vizita? Din pacate da… De la moartea bunicii, de peste 10 ani… vizitele la bunici aduceau durere si le-am indepartat. Munca si agitatia urbana m-au tinut departe, dar nu m-au vindecat… Mi-am luat inima in dinti si am intrat in camera de mijloc, unde dormeam la pranz cand eram mici. Un miros cumplit de mucegai m-a intampinat ca o gazda buna. Am ignorant si praful si paianjenii. Un tablou mare m-a luminat. Era mama mea la vreo 7 ani. Ma uit mai atent si vad ca sub acel tablou domenau teancuri imense de poze, amintiri si fete dragi. Nu aveau riduri si zambeau natural. Mama, matusa, unchiu… bunica… Ce tanara si cocheta era… Nu-i lipseau margelele din nicio poza. Lacrimile imi tasneau necontrolat. Fiecare poza, fiecare detaliu descoperit printre pozele sterse si prafuite de timp, imi aducea cateo amitire si un zambet din copilarie. In clipa aia m-am decis. Ma reapuc sa scriu in jurnal. Unele lucruri sunt prea importante sa le uiti!