Astia au ceva a spune.
Baudelaire, Paradisurile artificiale – Despre vin si hasis, Editura Art, traducere din limba franceza de Gabriela si Constantin Abaluta. Baudelaire (1821-1867) a fost mare amator de vin, dar mai ales de hasis. Si nici de opium nu se ferea. In 1843, cand era deja major si intrase in posesia bunurilor sale, inchiriaza un atelier unde isi aduna prietenii intr-un „Club al consumatorilor de hasis.“ Iata parerea poetului despre vin: „Vinul e asemenea omului: nu vom sti niciodata pana la ce punct poate fi stimat si dispretuit, iubit si urat si nici de cate actiuni sublime sau nelegiuiri monstruoase este capabil“. Inaintea lui vinul si virtutile acestuia au fost laudate cu mult talent de poetul chinez Li Tai-Pe (701-762) si de arabul Omar Khayyam. (1048-1131).
Stéphane Mallarmé, Album de versuri, Editura Art, traducere, prefata, glose si iconografie de Serban Foarta. Nu am habar daca Mallarmé (1842-1898), care s-a format ca poet sub influenta lui Baudelaire, era consumator de droguri. Stiu insa ca a trait modest toata viata, deghizat in profesor de engleza, pe care o preda la liceu. A fost, in schimb, „un amant al navigatiei fluviale“, pasiune ruinatoare. Altfel, un mare poet!
Allen Ginsberg, Howl si alte poeme, antologie 1947-1997, Editura Polirom, traducere din limba engleza de Domnica Drumea si Petru Iliesu. Ginsberg (1926-1997) a pus sigur botu’, nara si vena la tot felul de cacaturi. A avut insa noroc si a trait 71 de ani. Se spune despre el ca ar fi influentat multi poeti romani din generatia ‘80. Bravo lui!