Materialul de fata isi propune sa investigheze cateva atitudini memorabile ale unor personaje, de preferinta principale, in fata mortii iminente.
Nu ne referim la unul dintre subiectele fierbinti ale cinema-ului mainstream – cum se pregateste Globul, cu noi toti pe el, pentru Apocalipsa, ci la o chestiune mult mai intima, si anume cum se pregateste un personaj cheie pentru apocalipsa personala, propria-i moarte. Excludem din start nenumaratele cazuri in care moartea survine fulgerator, in care victima are timp de o foarte scurta anticipare, cel mult de o tigara, o strangere de mana, un zambet angelic, constatarea faptului ca s-a facut frig si o lacrima. Premiza mortii trebuie sa fie stabilita de la inceput, pentru ca victima sa aiba timp sa isi dezvolte o filozofie de viata (sau ce a mai ramas din ea) si sa gaseasca solutii – daca nu de vreo utilitate, cel putin cat mai surprinzatoare sau, la fel de greu, cat mai convingatoare.
Vor fi excluse, din start, si situatiile, cel putin redundante, in care, atunci cand un personaj afla ca urmeaza sa moara, alege sa se sinucida.
Trebuie remarcata in treacat, moartea ca metafora: a condamnarii prin imposibilitatea de a trai in afara zidurilor inchisorii, care se transforma in realitate cat se poate de palpabila si de induiosatoare in cazul batranului Brooks Hatlen (James Whitmore) in Shawshank Redemption; ca o solutie in fata plictiselii eterne in minunatul film al lui Harold Ramis, Groundhog Day, exceptie perfecta de la regula "Dying is easy, Comedy is hard" – solutiile de iesire din decor ale lui Phil sunt multiple si extrem-hilare, printre ele, aruncatul in fata masinii, aruncatul pe geam, intrarea in cada de baie cu prajitorul de paiine in brate etc., toate pe acelasi tipar, ejectarea rapida din capcana eternitatii; nici ultima zi inainte de "restul vietii mele" din A 25-a ora, in care metafora pentru moarte e sentinta pentru inchisoare – moartea tineretii, a tuturor posibilitatilor, a celor mai bune clipe ce ar fi urmat sa vina – pentru Monty Brogan care are la dispozitie 24 de ore sa se pregateasca sa moara social si sa se duca in infern, adica la inchisoare pentru vanzare de droguri – chiar daca pregatirea pentru moartea sociala implica reevaluarea intregii vieti si toata tristetea implacabilului. Raman deci povestile in care, cu cateva exceptii, filmul incepe cu vestea bomba, deznodamantul este unul cert, si intreaga tensiune a filmului rezida in cursa contracronometru si in energia uriasa degajata de greutatea subiectului si de exotismul alegerilor.
Abandonul in fata disperarii
Povestea de dragoste, aka Love Story-ul lui Arthur Hiller din 1970 a lasat sa cada traznetul peste publicul de cinema, caruia i-a propus cuplul perfect, una dintre cele mai credibile oferte de suflete pereche, protagonistii ei fiind frumosii Ali MacGraw si Ryan O’Neal.
CITESTE mai departe acest articol pe HBOCLUB.ro!