De Citit : Recomandări

Yesterday sau O lume fără The Beatles

| 06 august

Începutul anilor ’60. După destrămarea grupul The Quarrymen, din care făceau parte patru viitori bitălși, pe scena muzicii din Liverpool apare formația The Beatles. Cu influențe de creație din toate părțile, în principal rock’n roll-ul anilor ’50, cei cinci muzicieni „omoară” efectiv orice concurență și devin, aproape peste noapte, fenomenul unei isterii locale, apoi naționale și în cele din urmă globale. Din august 1960 până în decembrie 1962 trupa susține mai multe concerte în Hamburg. Timp de aproape un an, The Beatles cântă în formula de cinci, dar basistul de atunci, considerat de unii al cincilea „Beatle”, la „bătaie cu toboșarul Pete Best, Stuart Sutcliffe, decide să părăsească formația pentru a-și continua studiile. În aprilie 1962, Stuart moare în urma unei hemoragii cerebrale la doar 21 de ani. În august 1962, Pete Best este înlocuit de Ringo Starr la percuție. De aici, formația continuă într-o formulă pe care o știu de când aveam patru ani. John Lennon, Paul McCartney, George Harrison, Ringo Starr. Sună familiar, nu?

Nu ar fi cazul să intru în istoria post-Hamburg a grupului, pentru că știți cu toții ce a urmat.

Există, din punctul meu de vedere, trei formații ale căror piese sunt inconfundabile. Queen, Abba și The Beatles. În ediția aceasta, dăm legătura în clubul Cavern din Liverpool.

Vă puteți imagina viața fără cafea de la Starbucks, șaorma de la Dristor și Instastory? Pare greu de crezut că o sa fie un „da” colectiv sincer. Ei, bine, „Yesterday” vorbește despre asta.

Jack Malik (Himesh Patel) este un muzician a cărui mediocritate se scaldă într-o mediocritate și mai mare. Este cazul multor artiști de cafenea sau de garaj. Decide să-și bage coarda în cariera lui muzicala și să-și găsească un job normal. Totuși, 12 secunde îi schimbă viața. Curentul cade pe toată planeta, moment în care Jack este lovit de un autobuz, în timp ce se pedala pe bicicletă. După acest moment, Malik își dă seama că este singurul om din lume care știe de existența formației The Beatles(și Oasis), a brandului Coca-Cola și a țigărilor. Le cântă prietenilor melodia care dă titlul filmului, iar nebunia începe. Toate piesele celebre de la Beatles devin marca „Jack Malik”. Se transformă în omul care are cele mai multe hituri „compuse” aproape pe loc și intră în atenția muzicienilor contemporani, inclusiv a lui Ed Sheeran, care-l învită într-un turneu mondial, de unde izbucnește succesul. Cel mai greu lucru pentru el este să-și amintească versurile tuturor pieselor, pentru a nu știrbi din „originalitea” muzicală. Este prins în mrejele faimei și trebuie să decidă. De aici vă las pe voi.

Ce poate merge greșit la o idee genială ca asta? Ei bine, eu cred că autosuficiența creatorilor acestui film a stricat tot tabloul cinematografic. Vorbim despre Danny Boyle (Trainspotting, Slumdog Milionaire, T2) ca regizor și Richard Curtis (Love Actually, About Time, The Boat That Rocked) ca scenarist. Probabil, este cea mai neinspirată lucrare a celor doi, în ciuda materialului extraordinar pe care l-au avut. Nu spun că au distrus ideea sau că scheletul filmului a mai primit două membre superioare în dreptul călcâielor, ci doar că au făcut prea puțin pentru cât de mult se putea stoarce din minunata licărire a lui Jack Barth și Richard Curtis.

Filmul are ritm și umor cât cuprinde, pentru că domnul Curtis nu are cum să dea greș la capitolul ăsta. Jocul actoricesc este în regulă, iar coloana sonoră nu are rost să intre în discuție. Pe lângă amalgamul de excelent cu mediocru, pe care mi-l asum, există un moment îmbucurător de prost, spre final, despre John Lennon.

În „The Boat that rocked”(Richard Curtis), personajul Carl (Tom Sturridge) este întrebat de către un alt personaj dacă în copilărie a simțit lipsa tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată, iar el a zis că nu se poate să duci dorul unui lucru pe care nu l-ai avut.

Dacă nu ar fi existat The Beatles, le-ați fi dus dorul? Fără cea mai influentă trupă din istorie, ar fi fost muzica la fel, și aici nu mă refer la mizeriile repetitive de pe radiourile și din topurile ultimilor ani? Despre asta vorbește „Yesterday”. Și nu este vorba doar despre The Beatles, ci despre cât de mult apreciem lucrurile bune din viața noastra, care par a ni se cuveni.

În ediția viitoare vorbim despre „Once upon a time in Hollywood…”, noul film al lui Quentin Tarantino.

Pentru alte filme bune și nebune, dați o tură pe www.cinemaone.ro sau mergeți direct în Coresi. Nu uitați că viața-I una, filmele-s mai multe!