Țin minte că în adolescență am avut o pasiune fenomenală pentru cum să îmi aranjez părul, începând din anii de liceu până în primul an (și singurul la zi ) de facultate, când deja a trecut părul clienților pe primul plan și usor, ușor a început al meu să se rărească . Sunt o grămadă de greșeli frecvente pe care le făceam înainte să am cunoștiințele de astăzi și care poate au dus la o grămadă de probleme serioase ce le întâmpin astăzi.
În fiecare zi mă spălam pe păr pentru a-l aranja în fel și chip. Știm cu toții că acest lucru afectează grav scalpul și calitatea părului. Mai rău decât atât, îl încărcam de fixativ sau ceară până când stătea așa cum îmi doream eu. Chiar nu mă interesa condiția lui atâta timp cât la final arăta bine. Mă bufnește râsul acum, când mă gândesc cât timp petreceam în oglindă, dar sunt sigur că foarte mulți tineri fac acest lucru fără să realizeze cât de tare pot afecta structura podoabei capilare . Un alt motiv de amuzament este și felul în care se comportau colegele mele cu părul. Tunsul era mai rău și mai rar decât mersul la dentist iar decolorările, șuvițele scoase prin pungă sau în folia de bucătărie și vopsiturile acasă erau ceva absolut normal . Placa de păr a venit precum o cometă și a lovit în mintea fetelor care apretau întâi cu fixativ și-apoi îți încigeau cu unealta magică în fiecare zi părul până când stătea drept și fix de parcă sfida orice logică a gravitației. Dar așa ne plăcea pentru că era normal să fie vârfurile despicate , și suvița X să stea lângă suvița Y, iar dacă nu stătea, mai spălai odată părul și o luai de la capăt.
Sunt absolut convins că majoritatea dintre noi am facut cel puțin o greșeală când vine vorba de păr, dacă nu ceva voit de dragul aspectului ,un accident mărunt cum ar fi o gumă de mestecat în păr sau o brichetă cu flacără prea puternică…