De Citit : Recomandări

“WARCRAFT: THE BEGINNING” SAU “ORCCRAFT” (PARTEA A DOUA)

| 24 iulie

În urmă cu mai mult de două săptămâni, când am scris prima recenzie la ”Warcraft”, am vrut să fiu sigur că nu o să scriu măgării, astfel că mi-am luat vreo două, trei vizionări ulterioare. Plus că aveam mult de povestit despre copilăria mea „warcraftiană”, citi-mi-ați ediția precedentă.

Ca să eliminăm orice urmă de artă teatrală, în fimul ăsta, jocul actoricesc a fost execrabil spre execrabil la pătrat, dar știm că pe latura asta cinematografică nu trebuie să ridicăm pretenții. Pe lângă asta, acțiunea este deosebit de fragmentată, ca urmare a unui scenariu scris la beție, probabil. Îți dă impresia că mereu ai fost neatent, că ai scăpat o fază tare sau că ceea ce nu ai înțeles atunci, vei afla la final. Mi-a adus aminte de prima dată când am citit “Poștașul sună întotdeauna de două ori” când credeam că lipsesc pagini din cartea şi așa foarte subțire.  Pe scurt, Orcii vor, sau nu, că nu mai înțelegi la un moment dat, să preia puterea supremă, atât în lumea lor cât și în a noastră, cu capitala la Azeroth (ce bine era dacă dădeam acum bacul la Geografie). Oamenii au și diferite curiozități despre rasa vecină și încep a da târcoale ideii de a face pace sau nu, că iar nu înţelegi. Pe lângă asta, avem multă magie neagră, numită “Fel”, despre care umblă vorba că ar fi cea mai puternică și că nu-i de glumă cu ea. Unde mai pui că, răsfoind internetul, am aflat că Mama Omida şi Mama Câmpia nu știu cum se face descântec pentru “Fel”. Așa că mai bine vă potoliți și încercați cu niște falafel.

Evident că se dau multe bătălii între orci buni, orci răi și oameni, avem parte de trădări și de filosofii profunde dar scrise prost. Finalul este unul care ne duce spre partea a doua, într-un mod foarte stupid.

La regie nu prea mă bag să comentez foarte multe, pentru că oricât de mult ar fi fost „făcut pe calculator acest film” (expresie de pe vremea primelor filme cu efecte speciale apărute în România), au existat momente reușite d.p.d.v. regizorial, adică acelea care nu au implicat foarte multă acțiune, culmea. Jos  pălăria pentru efectele speciale plus mixajele de gen la un astfel de film, care m-au cam băgat în scaun la cinema, dar asta nu înseamnă că „Warcraft” este, tehnic vorbind, uluiala secolului.

Pentru “Warcraft” și alte filme, intrați pe site-ul Cinema One din Coresi, pentru a vă face rezervări. Rogu-vă a mă citi și în ediția următoare. Nu uitați că viața-i una, filmele-s mai multe.