Filmul de groază/horror și-a schimbat în timp hainele și freza, dar scopul a rămas același. Această nișă este ca un drog, un drog care de multe ori vine împachetat frumos și promite o exaltare a simțurilor primordiale, dar sfârșește printr-o dezamăgire cu aspecte hilare, ori este ascuns într-un staniol refolosit, dar reușește să te bage în sperieți și te face să îl eviți în serile mohorâte în care ești singur acasă. În oricare dintre cele două categorii s-ar afla un film horror, frica îți găsește un loc confortabil.
Primul om care a încercat să sperie oamenii prin umbre mișcătoare a fost Georges Mellies, care de prin 1896 a lansat o serie de scurtmetraje. „Le manoir du diable”(pe care îl găsiți și pe You Tube) ar fi primul, lista continuând cu titluri precum „Une nuit terrible”, „Le Cuachemar”, „Le diable au couvent” și altele. Fenomenul a căpătat amploare, iar în timp, filme precum „The cabinet of Dr. Caligari”, Trilogia Der Golem, „Nosferatu”, „The Exorcist”, „Bride of Frankenstein”, „The Night of the living dead”, „Blairwitch Project”, „The Conjuring” plus multe altele au intrat in cultura pop și se află în lista oricărui cinefil versat. Totuși, aparția unui monstru pe ecran nu a fost tot timpul singurul motiv de spaimă pentru spectatori. În 1907, oamenii prezenți în sala de cinema la filmul „The great train robbery” s-au ascuns sau au fugit afară atunci când trenul venea cu viteză dinspre pânza albă spre ochii oamenilor, dând impresia de realism greu de suportat. Astăzi, acest fenomen este denumit 3D. Atunci, lucrurile astea se întâmplau în plina glorie a teatrului, iar filmul era văzut ca o creație de joasă condițiune și asta din cauza schimbării bruște a artei vizuale. Până la urmă și în 2019 se întâmplă asta, în orice pătură socială sau culturală, pentru că, nu-i așa, „oricărui șofer de taxi îi este teamă de serviciul de ride sharing”.
Pelicula din această recenzie vine ca o confirmare a minții neobosite a lui Jordan Peele, cel care ne-a cam pus pe gânduri cu filmul „Get out”, din urmă cu doi ani. Deși nu a fost vreo realizare fără echivoc, structura scenaristică a adus filmul horror într-o altă etapă, lucru care a fost recompensat cu un premiu Oscar.
„Us” vorbește despre o familie care merge să se relaxeze la o casă de vacanță din Carolina de Nord, acolo unde Adelaide (Lupita Nyong’o) și-a petrecut copilăria și unde a asistat la niște fapte care au lăsat urme adânci în psihicul ei sau ca să-l citez pe George Topârceanu:„ Am văzut aci-ntr-o noapte niște fapte care m-au scandalizat!”. Tensiunea care se instalează încă de la început, în drumul spre casa de vacanță, aduce aminte de „Get out”. Plot-ul este unul simplu, dar foarte interesant, că tot vorbeam despre un scenariu inteligent. Cele patru personaje sunt urmărite de sosiile lor malefice. Ca de obicei, nu o să vă tulbur vizionarea cu detalii despre intrigă, punctu culminant și deznodământ. În schimb, am observat un sarcasm uluitor care lovește în ambele tabere ale nesfârșitului război dintre „albi” și „negri” care acum ajuns la un nivel utopic, din punctul meu de vedere. Replica spusă de Adelaida cea Maleifcă: „Suntem americani” a străpuns adânc grăsimea cu care se acoperă indiferența și aroganța de bâlci a neanderthalului cu smartphone.
Finalul te pune în situația de a revedea filmul, deși nu este un lucru des întâlnit la horror-ul modern sau neo-modern. Lucrul se datorează umorului negru, ritmului bun și a tensiunii care-și găsește geneza în creațiile lui Hitchcock.
Pentru „Us” dar și pentru alte filme bune și nebune, dați cu mouse-ul pe site-ul Cinema One din Coresi. Ne mai citim și în ediția următoare. Nu uitați că viața-i una, filmele-s mai multe.