E gratis să fii om fain. Și după anumite perioade îți încasezi chiar și dobândă la contul cu bunătate. Asta dacă nu ai așteptări! Atunci te surprinde. Ești încântat. Te bucuri. Ai așteptări. Te frustrezi. Pierzi momentul.
Gata cu intro-ul. Trec la subiect. Normal că voi scrie despre Untold. E un subiect încă fredonat de glasul celor prezenți, prin venele cărora încă mai circulă adrenalina festivalului. Celulele mele încă mai dansează. De ce zâmbesc? De fericire! M-am simțit ca într-un citybreak peste graniță la un eveniment în țara mea. Am văzut lume flubuloasă, relaxată, îmbrăcată mișto. Am ascultat muzică faină. Am primit zâmbete, shot-uri și cuvinte de la necunoscuți. Am petrecut timp cu Alina mea din copilărie. Și nu e vorba doar de adolescenta din mine, ci și de prietena mea din copilărie, Alina. Scenariul începe cam așa. Se făcea că era într-o joi, trecut de ora 7 seara. Eu încă la birou. Intră pe chat Alina mea și mă invită la un pahar de vin. Îi spun că mai am chestii #debifat și oricum deja confirmasem prezența unei sticle de 3 litri de prosecco, în cinstea a 40 de fluturi ai unei alte prietene dragi.
O întreb ce face în weekend. Îmi răspunde că ar merge la Cluj sâmbătă. Hmm! Îmi tresare inima – dar – cum n-avem bilet, cazare și conturile mi-s blocate. M-am conversat câteva minute doar cu gândurile mele că nu părea prea realizabil să scriu ceva de genul… Vin și eu cu tine, dragă Buli! Nu știu să-ți spun exact cum s-a întâmplat, dar mâinile au scris fără mine. Aș veni și eu!.. și din acel moment, zânele bune au suflat cu praf de stele și toate s-au legat. l-am sunat pe iubitul meu să-l întreb dacă e cu dezlegare la festivaluri cu fetele și dacă stă el acasă cu pufoșii. Ăsta a fost primul DA. Am sunat un prieten drag dacă mai are o brățară și pentru mine. Încă un DA. Ce crezi? Am plecat chiar de vineri, căci planetele s-au aliniat și am și încasat între timp ceva bani. S-a liniștit și portofelul. Între timp prietena mea a aflat că s-au schimbat niște povești și că avem și unde sta. Toate cu moneda cea mai iubită… moca. Pe cec-ul prieteniei ca să zic așa. Am ajuns în Cluj pe la 10 și ceva seara, ne-am făcut acreditările din mers, ne-a fost găsit un loc de parcare peste drum de festival și ne-am împrietenit rapid cu atmosfera nespus de faină, ca să zic așa. Când am ajuns în arenă, era chiar piesa me pe care ne-o doream. Ca-n filmele de dragoste, când se pupă actorii principali fix când apare pe cer luna. Ce să-ți mai zic că m-am împrietenit chiar și cu barmanița de la barul de pe stadion. Absolut! Aveam și bani deja pe card, deci primul rând de licori a fost tot de la Universul prietenosul. Și lista ar mai putea continua. Dar deja tu crezi că fabulez, așa că restul detaliilor le arhivez.
Deși mă iubesc cu ele, cuvintele, acum le voi ruga să plece la culcare, nu de alta dar graficianul meu deja a adormit pe canapea și trebuie să trimitem revista în tipar. Fug acasă să-mi fac bagajul. Aventura continuă pe curcubeul meu cu ruloțica la Corbu sau la Vadu, de data asta… Vară cu fain! Teleleu pe curcubeu!