De foarte mici copiii dezvoltă instinctul de părinte, indiferent de sex. Fetele copiază mamele…îți aduci aminte de grija pe care o purtai față de o anumită păpușă și asta indiferent de aspectul ei, iar băieții copiază tații, vorbesc despre mașini, joacă fotbal, sunt mici instalatori prin casă. În acest fel, încă de mici copiii își creează așteptări și imagini proiectate față de familie, religie, mass-media, colegi, a faptului că există o mamă, un tată, iar rezultatul un copil…sau mai mulți.
Ce întâlnim mai târziu? Imaginea diferă la fiecare persoană, unii văd maternitatea sau paternitatea ca pe cea mai importantă parte din ansamblul imaginii de sine, pentru alții este obiectivul cel mai important din viața lor, pentru alții ambiția cea mai mare…și lista continuă. Cei mai afectați sunt cei care nu-și doresc să devină părinți, iar așteptările societății îi împing înspre cea ce consideră, ea societatea că e firesc. Ce vezi în acest tablou? Eu văd apăsare, reguli care vin din afară, o presiune care apasă asupra noastră… Poate că tu ai un plan iar stimulii ce vin din afară te perturbă…îți provoacă tensiuni…reguli…obiceiuri…ambiții, toate duc la stres.
Călătoria ta începe cu prima etapă, partenerul! Uneori poate fi ușor, dar când stai un an, doi, trei și părticica din imaginea de ansamblu a sinelui tău este încă ciopârțită, când obiectivul vieții tale întârzie, când ambițiile tale nu sunt atinse…începe lupta interioară. Internetul vuiește de infertilitate, prietenii tăi au copii iar tu încă nu! Toți te întreabă: „TU CÂND?” și atunci apare din nou presiunea, gândurile zboară…firește spre cele mai întunecate gânduri. Doar situația că nu se poate te îndeamnă să gândești că ești vid…și astfel mrejmele stresului apar, indiferet de care parte a sexului ești, indiferent că ești femei sau bărbat, chiar dacă reușești să-ți pui zâmbetul pe buze…alegi să-ti reprimi sentimentele, să ascunzi traumele, și…te întreb: „DE CE?”
De cele mai multe ori pentru că ai impresia sau mai bine spus îți spui: „problema nu e la mine!” și spunând asta arunci toată greutatea în spatele partenerului…fie femeie sau bărbat, sub justificarea: am fost odată însărcinată…am avut o sarcină cu o altă femeie…etc.
În aceste împrejurări nu găsești susținere, generic spus, societatea nu cunoaște traumele psihice prin care trec cuplurile infertile și astfel acestea ascund tristețea lor și toată lupta care urmează o duc cel mai frecvent în izolare și rușine.
Trebuie să-ți spun că infertilitatea este prezentă încă din cele mai îndepărtate timpuri…au fost regi care au schimbat soții, care acceptau amanți/amante în patul cojugal pentru a avea copii…împărătese infertile din basme…iar diferența zilelor noastre, este că alegem să vorbim despre infertilitate, că există specialiști care își dedică timp doar pentru a trata infertilitatea…
Stai aproape de noi, intră pe site, accesează pagina de Facebook sau participă la evenimentele noastre, alege să fii informat în ceea ce privește fertilitatea ta.
Echipa Vivamed – centru de reproducere umană asistată Brașov
