Mâncărița de cartofi cu tarhon, mâncată din oală, pifteluțele calde luate pe ascuns pe șervețelele unde trebuiau să se lepede de uleiul în exces și pojghița aburindă de la budinca proaspăt scoasă din cuptor… o transformă pe mama în expertul meu bucătar.
Papara cu cartofi prăjiți, tăiați cu mare grijă, pentru ca toți să aibă aspect de pai, atât de subțiri, încât să devină extrem de crocanți. Bunica le știa pe toate. Plăcinta cu mere sau cu brânză, depinde de preferințele nepotului care era în preajmă la începutul rețetei, te făcea să sari peste partea cu felul 2, de frică că numai încape în ghiozdănel minunăția pufoasă. Cozonaci și gogoși cu ingredient magice păstrate cu sfințenie prin sertare de bunica… Gusturile și miresmele care mi-au marcat copilăria și adolescența. Îmi plouă în gură. Poate pentru că azi am mâncat numai fructe sau poate că m-a cuprins dorul de bunica, mi-e poftă acum de toate. Hm! Poate că ăsta o fi rolul sărbătorilor… să ne transmită să depănăm diafilme din trecut și să arhivăm noi momente, nu cadouri. De Moș Nicolae îmi pun capotul de mătase rosie moștenit de la bunica, îmi scot papuceii de când eram mica, îmi scot pozele de prin sertare și îmi hrănesc sufletul cu dragoste din sânul famielie. Așa că, dragii sufletului, anul acesta vă voi face cadou momente, nu lucruri din magazine.
Primul sărut. Prima petrecere în pijamale cu mai multe pahare de vișinată decât aș fi crezut că există în damingeana lui vecina. Prima vacanță la mare fără părinți.
Savoarea primei cafele de dimineata aromată de muzicile din trecut.
Toate… creează dependență și-ți dau putere să cucerești zilele ce urmează.
Îți desfundă canalele energetice. În reclamele TV se folosesc tot mai des sloganele… ca la mama acasĂ, frământate de bunica, sentimentul copilăriei… și încă au parte de succes. Lumea nu se satură de ele.
Când vrei să te relaxezi… închizi ochii, te scufunzi încet, încet în fotoliu și călătorești în trecut… Retrăiești momentele care și-au pus amprenta în mod plăcut, dacă ți-e dat să alegi. Simți mirosuri! Auzi voci, melodii și sunete! Totul prinde contur și pășește pragul realitătți. Poți jura că simți cu adevărat acele momente, again and again. Te ciupești, dar cu toate astea în acel moment amintirile sunt rescrise de cuvintele prezentului.
Realizezi că atunci când simți nevoia de confort psihic te întorci în trecut?
Nu comentez prezentul. Nu mi-ar ajunge spațiul acordat acestui text. Nu îmbrac haine de filozof. .. I love my style! În momentele de cumpănă, vreau doar să înțeleg de ce ne refugiem în trecut ca la sânul mamei care ne pupă locul pe care
l-am lovit… ? Acum suntem mari, am crescut. Am renunțat la jucării. Au crescut nevoile și pretențiile, dar au scăzut altele… Intensitatea trărilor stârnite de cei din jur, ori simplitatea lucrurilor care ne făcea fericiti? Respectul față de ceea ce ne permitem să simțim. Față de noi… Hm! Simt că mă cert. Instant, am retrăit cele cinci secunde de penibil din fața clasei, aflată cu spatele la tabla proaspăt ștearsă de colegul de serviciu… și cu privirea naivă, ușor timidă, țintită către Doamna… așteptând decizia pentru tema nefăcuta la mate…
Problemă majoră… pe-atunci, acum… banală. Să gătim ceva bun, zic! Ai auzit de cooking meetsup?