Nicăieri nu-i ca acasă! Acesta a fost primul gând ce mi-a trecut prin minte când am pus piciorul pe pământ românesc. Paris-ul… oh la la… este frumos. Am stat prea puțin să pot vizita la picior străzi lungi, cu răbdare, calm și cu indiferență față de vizitatorii grăbiți ce vor să viziteze cât mai multe într-un timp cât mai scurt. Am sărit peste coada interminabilă din fața muzeelor și de data aceasta le-am vizitat doar pe dinafară. La turnul Eiffel am ajuns în amurg, numai bine ce au aprins reflectoarele. Frumos într-adevăr și impresionant. Iar când s-a pornit jocul de luminițe, am fost de-a dreptul fermecată. Îmi venea să dansez de nebună. Poate am și făcut-o… nu aveți de unde să știți! Da, o dată în viață trebuie să ajungeți în Paris! Și de atâta plimbat mi s-au lungit urechile de foame. Și atunci am găsit un restaurant cu un garcon zâmbitor și i-am cerut o supă franțuzească de ceapă și o salată vegetariană. Și o cafea și o apă. Vorbea engleza exact cum mi-am imaginat și mi-am dorit: cu acel rrr delicios, îmbrăcând fiecare cuvân în haine franțuze. I-am spus că l-aș lua acasă doar să îmi vorbească. Dar nu m-a crezut. :))
Mai apoi am fugit în cochetul orășel Luxemburg. Atât de cuminte și liniștit. Străzi înguste și frumos aranjate, parcuri cu căsuțe din povești și oameni zâmbitori. Cred că mi se potrivește mult mai bine decât marele Paris. Am intrat într-un bistro cochet și m-am delectat cu cea mai bună salată, formată din mai multe salate micuțe, alese după bunul plac. Am auzit că ducele din Luxemburg este un om tare simplu. Am ajuns în fața palatului, dar pesemne că nu era acasă. Altfel aș fi servit un ceai împreună cu dansul! Cel mai mult, însă mi-a plăcut în Olanda. Am fost în câteva orășele-sate foarte mici și simple, cu căsuțe adorabile! Fiecare casă făcea parte dintr-o poveste. Ferestrele erau foarte mari lăsând toată lumina să pătrundă în casă. Pe lângă razele soarelui au mai pătruns și ochii mei, curioși să vadă cum trăiesc oamenii de acolo. Mobilier simplu, cald, deschis la culoare, accesorii simple, uneori colorate. Îmi spuneam în sinea mea că așa va arăta și casa mea: ca aceasta, și ca aceasta.. dar și ca aceasta. Mi-am încărcat sufletul cu bucurie și cu multă liniște. M-am odihnit foarte bine și am revenit acasă cu forțe proaspete și dorință de prăjiturit. Așa că vă aștept la colțul meu dulce, unde în fiecare zi îmi aștern poveștile de dragoste aduse din toată lumea într-o farfurie plină de culori. Ah, nu știți unde este colțul acesta? Este imediat ce intrați în bistro, în fața barului.
La bistro Ma Cocotte, desigur!