În urmă cu foarte puțin timp, la Cinema One au avut loc, la fel ca la București, proiecții ale marilor filme de la Cannes din ultimii ani. Lucru îmbucurător, nu-i așa? Mai ales dacă apuci să prinzi să vezi vreunul dintre cele propuse spre vizionare. La mine nu a fost cazul, dar privisem deja câteva, deci ofticarea nu s-a ridicat prea mult. Singurele două filme de care-mi pare rău că nu le-am dat un ochi sau doi sunt „Sicilian Ghost Story” și „The Square”, care a câștigat Palme d’Or-ul în primăvara acestui an. Despre „The Square” vom vorbi în ediția următoare, pentru că a avut premiera pe 20 octombrie. Printre pleiada de bijuterii cinematografice am văzut titlul unui film rusesc. „Leviathan” în regia lui Andrey Zvyagintsev. Cinefilii înrăiți ar trebui să fie familiarizați cu acest nume, mai ales după tulburătorul „Vozvrashchenie”, în engleză „The Return”, din anul 2003.
Filmul despre care am ales să vă povestesc în această ediție este unul pe care l-am văzut de doar două ori. Ultima oară, acum câteva zile, ca să-mi reîmprospătez memoria. Deși este unul dintre preferatele mele, necesită o pregătire deosebit de intensă, pentru a-l viziona. De ce? Pentru că prezintă o realitate crudă, brută și înfricoșătoare cu celebra Corupție în rolul ei natural, cel antagonic.
Am tras aer în piept și i-am dat play, eu fiind cât se poate de ascuns în fotoliul meu din care am văzut atât de multe povești de cinema. La fel ca acum doi ani, m-a prins și m-a făcut parte din film. Eram pentru a doua oară locuitor al fictivei localități Pribrezhny, filmarea având loc la Teriberka, din regiunea Murmanks, în nord-vestul Rusiei. Acolo, îl întâlnim pe mecanicul auto Kolya (Aleksei Serebryakov), a doua sa nevastă Lilya (Elena Lyadova) și fiul său Romka (Sergey Pokhodyaev). Cei trei locuiesc într-o casă pescărească, care a aparținut tatălui lui Kolya. Primarul Vadim (Roman Madyanov) vrea să demoleze tot din zona satului care trăia din pescuit, pentru a construi un centru de telecomunicații. Demolarea ar include, bineînțeles, și casa lui Kolya, care se opune. Acesta cheamă de la Moscova, un bun prieten avocat, pe nume Dima (Vladimir Vdovichenkov), care strică planurile primarului, moment ce reprezintă startul adevărat al filmului. Dima este văzut ca o întruchipare a răului, ca un rus deghizat într-un demon capitalist care nu are voie să stea în calea afacerii de milioane de ruble. Evident, primarul Vadim cere ajutor. Primul care îi oferă sprijin moral și spiritual este episcopul zonei. Este punctul în care eu mă opresc din descriere. Precizia cu care Zvyagintsev pune pe peliculă realitatea coruptă a Rusiei este de-a dreptul cutremurătoare. În egală măsură, zona săracă și dezolantă aleasă ca „teatru de război” face din tine, ca privitor, un simplu pion în așteptarea buldozerului care să-ți radă casa peste care va „răsări” o antenă imensă, o clădire de corporație sau un mall. Păienjenișul poveștii seamănă mult cu realitatea anilor 90 din România, dar care se regăsește la fel de bine și în 2017, și, cu siguranță și în 2027. Titlul metaforic al filmului, face referire la creatura din Vechiul Testament, în Cartea lui Iov, pe care nu o puteai ucide cu elemente rudimentare de luptă. Leviatanul din „Leviathan” este sistemul putred, perpetuu, pe care-l găsești în Rusia, de la Vladivostok la Kaliningrad. Luptătorul împortiva monstrului marin, Kolya, nu poate învinge de unul singur acest mecanism politic, indiferent de ideologia pe care o aplică în bătălie. În plus, entitatea care a pomenit prima oară monstrul, îl face acum invincibil. „Leviathanul” este peste tot în lume, la o scară diferită, în funcție de coordonatele politice ale fiecărui popor în parte. Îl găsim și în țara noastră. S-a mărșăluit împotriva lui la începutul lui 2017.
Criticii au primit creația lui Zvyagintsev incredibil de bine, până și marii hateri s-au recunoscut învinși, comentând doar despre lungimea filmului de 150 de minute, care pentru mine au fost insesizabile. Dați-i o șansă, apoi cugetați asupra acestor methne pe care „Leviathan” le are ca laitmotive.
Pentru alte filme bune și nebune, intrați pe site-ul Cinema One pentru a vă rezerva biletele. În ediția următoare vorbim despre „The Square”. Nu uitați că viața-i una, filmele-s mai multe.