Sâmbătă ajung în Paris. Mă voi plimba pe străzile pariziene și îmi voi spune cu voce tare: sunt în Paris! Din clasa a patra am început să învăț franceza la școală. Din păcate, pe atunci, nu apreciam frumusețea acestei limbi. Nu e de mirare! Eram prea mică! Franceza este limba îndrăgostiților. Se vorbește cu buzele țuguiate și încet, că băiatul de lângă tine să vină cât mai aproape să te audă și văzându-ți buzele întinse, să îți dea o sărutare! Mai sunt doar câteva zile! Nu mă interesează cum va fi vremea! Mă voi plimba și să toarne cu găleata! Ce poate fi mai frumos decât să nu-ți pese că plouă, să stai frumos sub umbrelă și să zâmbești larg celor ce îți ies în cale? O să merg la un restaurant mic cochet și o să cer niște mâncare fistichie, ceva vegan cu un pic de vin. Și ghici ce? O să mă amețesc de la vin și o să încep să vorbesc o franceză pe care doar eu o înteleg. O să vorbesc cu un R delicios, cu buzele țuguiate. Și încet. Foarte încet… Vreau să merg pe străzi fără turiști. Să intru în consignații. Să văd lucruri vechi în locuri noi. Să privesc cu nesat, să traiesc! Mai apoi, pașii mă vor purta prin Luxemburg. Sper să găsesc acolo covor de frunze arămii, mângâieri de vânt și soare blând. Să mă simt că o prințesă ce se îndreaptă către castelul ei, unde o așteaptă prințul din povești. Să zbor de fericire și să mă bucur de fiecare pas, de fiecare secundă. Să trăiesc momentul ACUM și să exist în pace. După poveștile Împărătești găsite pe străzile vechi din Luxemburg, mă îndrept către Bruxelles. Și acolo voi supraviețui cu ciocolată în toate formele ei și câte un pahar de bere, direct de la sursă. Pentru că merit și pentru că viața este scurtă! Știm doar că orice problemă am avea, ciocolata este răspunsul! Mă voi opri în Olanda, într-un orășel simplu și cochet, dar plin de viață. Și mai apoi o să văd Amsterdam-ul toamna! Îl știu iarna, vara dar în straie galbene și portocalii nu. Voi merge cu tramvaiul prin oraș, voi zâmbi olandezilor și voi trece ca un copil ce a făcut o năzbâtie pe lângă coffee shop-uri. Mirosul de acolo mă va face să zâmbesc dar promit să merg mai departe. Până în primul bistro, unde mă voi așeza timid la o masă, voi cere o prăjiturică și voi pleca în spațiu!