În acest an voi împlini 30 de ani. „Nici nu voi ca să mă laud, nici nu voi să vă înspăimânt”, dar nu-mi arăt vârsta. Dacă-mi dau barba jos, risc să fiu acceptat doar prin Livadă la o autentică interpretare a „Râpei”, dacă se mai cântă mizeria aia pe acolo. De mic am trăit în mai multe universuri paralele sau perpendiculare. Pe lângă școală, casă și „Pod”(familia mea este formată din proxeneți în rezervă) am dezvoltat o lume a mea, în care le făceam al naibii de bine pe toate. Campion mondial la Formula 1, după un accident în ultimul tur la Suzuka, o cursă pe care am câștigat-o, cel mai mare fotbalist din toate timpurile, dar și un actor și regizor multipremiat, singurul român câștigător de „Oscar”. Toate astea făceau parte din viața mea de Copilu, indiferent de vârstă. Cum se întâmpla ceva descurajator, jap, mă închideam în cameră și rezolvam problema imediat.
Pentru că nu am avut cablu decât din clasa a noua, desenele animate erau d-alea cu Macron 1, robotul transformat recent în președinte, „Grand Prix” și altele. Precizez că la „Sailor Moon” nu m-am uitat. Tom și Jerry, Dexter, etc. erau doar în zilele de sărbătoare când plecam de acasă. În aste condiții, mă bucuram de filmele românești de pe Tele 7ABC, astfel că, Mărgelatu’ a devenit personajul pe care îl copiam. Mai mult, am făcut și un spin-off în care Margelatu’ și Buză de Iepure erau ajutați să lupte cu dușmanii de un rebel pe nume Hârtibaciu’ (naiba știe de ce l-am botezat așa) care avea și puteri mai șmechere ca ceilalți iobago-haiduci. De acolo, lucrurile au curs fluviu, ajungând la zeci de producții de succes turnate în sufragerie, camere sau balcon, care devenise un fel de buncăr. Ce să mai, le făceam și le știam pe toate, încă de pe la 15 ani, când deja mă retrăsesem într-o casă micuță din Irlanda. Tocmai de asta, nu prea știu cu ce se mănâncă Universul Marvel, habar nu am despre ce este vorba în „Iron Man”, who the f..k is Logan și lista poate continua. Confund Star Wars cu Star Trek, nu știu cum se termină Harry Potter, dar vă pot spune care sunt cele mai importante filme ale cinematografiei islandeze, care se poate mândri cu Baltasar Kormakur, un cineast foarte bun. Am fost un ignorant, un snob și un hater fără pereche, asta și datorită succesului apartamențial, pardon, demențial pe care l-am avut de mic.
Primisem zeci de mustrări pentru că nu văzusem nimic din astea cu „Marvel” și m-am pus la treabă. Pentru că auzisem că „posedă„ un soundtrack minunat, „Gardienii galaxiei” a fost primul. Nu pot să spun că m-a rupt, dar a fost înghițibil și, pe alocuri, foarte captivant. În schimb, al doilea m-a făcut să-mi dau un cap în gură că nu sunt mai tânăr, pentru că, firește, aș fi simțit altfel gustul acestui univers.
Dacă m-aș fi uitat la ce actori joacă în el, aș fi spus pas și cu siguranță nu mai băteam drumul până la Cinema One din Coresi. Come on, cum să te atragă un film cu Vin „The Dragon” Diesel, Dave Bautista și Bradley Cooper? Ei bine, asta a fost și ideea autorilor, care au vrut să arate că, deși ai actori de doi bani, poți face o treabă impresionantă cu ei. Totuși, scenariștii sunt cei mai vinovați pentru tot, deoarece comis-voiajorii lor nu rup bariere actoricești. E mult mai amuzant față de „Volume 1” și ceva mai dezvoltat ca fir epic, împărțit atent pe mai mult planuri narative. Alienșii din partea a doua sunt din nou pe drumuri, dar esența acestui blockbuster este legată de originea lui Peter Quill/Star-Lord (Chris Pratt). Pe lângă asta, oamenii ăștia, sau, mă rog, Arnold Drake și Gene Colan, creatorii acestor personaje plus scenariștii foarte numeroși, au făcut caracterele în așa fel încat din povestea fiecăruia să se poate face un spin-off, care, cu siguranță, ar mai băga niște milioane de oameni în cinematografe. Per total, filmul e foarte ușor de urmărit și cam are de toate, de la comedie, la momente emoționante și acțiune bine împachetată. Pentru că nu ar fi funcționat altfel, „Guardians…” e plin de conținut comercial și parcă, pe alocuri, făcut pe grabă. Soundtrack-ul nu mai este atât de inspirat, dar merge prin locurile rurale din minunata lume Marvel. Până la urmă, what do i know about these movies? Fuga la film.
Pentru aceia dintre voi care nu ați apucat să-l vedeți, intrați pe site-ul Cinema One din Coresi, pentru a vă rezerva biletele. Dați un ochi și peste recenzia viitoare. Nu uitați că viața-i una, filmele-s mai multe.
Bineînțeles, ai mei nu s-au ocupat cu treburi murdare și nici nu mi-am închipuit așa ceva. „Podul” era locul în care iarna ne dădeam cu sania și cu schiurile, vara jucam fotbal, baschet, pac-pac și altele. Era teatrul de război al cartierului Pasaj din Brașov.