În acest editorial am decis să împărtăşesc cu voi un alt scurt fragment din sistemul educaţional Portre, referitor la istoria profesiei noastre de coafori.
,,… Prima apariţie a cuvântului ,,hairdresser” a fost în secolul la XVII-lea în Europa. De atunci coafura devine o meserie. Moda acelei perioade sugera ca femeile să poarte coafuri complexe,înalte şi bogat ornamentate. Acestea erau întreţinute de menajerele personale sau de alte persoane care petreceau ore în şir în vederea obţinerii rezultatului potrivit. Părul unui bărbat bogat era întreţinut de un valet.
În Franţa însă, bărbaţii au început să coafeze şi părul femeilor, un obicei care se păstrează până în ziua de astăzi. Primul coafor faimos a fost Champagne, născut în sudul Franţei. Mutându-se la Paris, el deschide primul salon de coafură, şi va întreţine coafurile femeilor cu statut înalt, până la moartea sa în 1658. De-a lungul secolului al XVII-lea, coafurile femeilor devin foarte înalte, stil popularizat de famioasa coafeză Maddame Martin. Coafura denumită ,,turnul” era foarte populară în rândul femeilor din Marea Britanie şi America, acestea având ca aşteptări din partea coaforului obţinerea unei forme cât mai înalte posibile. Profesia de coafor a fost lansată oficial cu ocazia numirii lui LeGros de Rumigny, drept coaforul oficial al curţii regale franceze. În 1765 acesta publică volumul ,, Art de la Coiffure des Dames” care ilustra coafuri realizate de acesta dar conţinea şi note explicative. Patru ani mai târziu, acesta deschide şcoala de coafură ,, Academie de Coiffure’’. Astfel el învaţa bărbat şi femei deopotrivă cum să tundă şi stilizeze părul. Până în 1777 aproximativ 1200 de coafori lucrau în Paris….”