În acest scurt editorial am decis să împărtăşesc cu voi un mic fragment ce aparţine unuia dintre viitoarele cursuri Portre, care are ca scop explicarea particularităţilor fizionomice.
,,… Capul uman privit din faţă sau din spate are o simetrie verticală. Structura facială este determinată de raportul dintre mărimile ochilor, nasului, gurii şi frunţii. Singura formă întâlnită în natură ce imită forma feţei este forma oului.
Dacă înjumătăţim distanţa dintre linia sprâncenelor şi bărbie, obţinem linia nasului sub nări. Această mărime de la linia sprâncenelor la linia nasului (respectiv de la linia nasului la partea inferioară a bărbiei¬) poate fi considerată etalon, adică unitatea de măsură la care ne raportăm. Astfel, de la bărbie până la partea superioară a frunţii intră trei măsuri, iar până la creştet încă o jumătate de măsură. Jumătate din măsura de jos va indica limita inferioară a buze. Urmând astfel aceste axe orizontale vom obţine trei părţi egale ale formei fizionomice.
După cum am menţionat anterior, capul uman are o simetrie verticală. Astfel trasând imaginar o linie pe mijlocul feţei vom împărţi fizionomia în două jumătăţi. De asemenea, proeminenţa oaselor zigomatice reflectă punctele cel mai îndepărtate ale lăţimii feţei. Pe linia orbitelor oculare trebuie să încapă de cinci ori lungimea unui singur ochi. Văzută din profil, distanţa de la conturul feţei şi conturul din spate este aproximativ egală cu distanţa de la creştet la linia gurii. Linia din spate a mandibulei şi bazei urechii este aproximativ la jumătatea distanţei dintre profilul feţei şi extremitatea din spate a craniului. Particularitatea unei fizionomii constă în raportul dintre elementele feţei pe care îl vom stabili prin regulile prezentate anterior.
Prin suprapunerea axelor verticale şi orizontale, vom obţine o împărţire în 6 patrulatere relativ egale a chipului uman….”
Aceste rânduri fac parte dintr-un curs elaborat în cadrul salonului nostru şi este denumit HCD Concept iar în curând vom pregăti mai multe detalii pentru cei interesaţi!