De Citit : Recomandări

COPILĂRIE VIOLENTĂ – PRIMUL PAS SPRE INFRACȚIONALITATE

| 12 noiembrie

Comportamentele agresive au o evoluție lentă, deseori acestea se declanșează după o lungă perioadă de timp. Agresivitatea, în ceea ce îi privește pe copii și tineri, se definește printr-o paletă largă de comportamente, cum ar fi :

  • Răspund agresiv adulților când sunt mustrați;
  • Se enervează rapid;
  • Uneori, argumentele lor sfârșesc in furie;
  • Sunt lipsiți de autocontrol;
  • Reacționează negativ la critică;
  • Sunt incapabili să accepte ideile altora.

Pe lângă aceste caracteristici definitorii, acești elevi cu tendințe spre comportamente agresive prezintă și o lipsă a controlului asupra dispozițiilor (stărilor) lor, ceea ce îi aduce în conflict cu alți elevi și cu adulții. În situații de conflict, ei nu sunt pregătiți de compromis și răspund necorespunzător reacțiilor egalilor lor. Lipsa lor de cooperare în clasă se transformă în imposibilitatea de a urma instrucțiunile și inabilitatea de a respecta cererile adulților.

Pe parcursul anilor de școală, abilitățile de cooperare ale acestor elevi scad, ei participă tot mai puțin la activitătile specifice, depun din ce în ce mai puțin efort pentru activitățile scolare. Minorii cu acest tip de comportament își pierd interesul pentru școală, iar actele minore de agresivitate cresc. Dacă inițial tinerii se angajează in agresiuni minore, în timp acestea se transformă în violență psihică si fizică.

Violența poate deveni un cerc vicios: elevii care au fost agresați au tendința de a avea puțini prieteni cu care să poată comunica ușor și, adesea, au sentimentul izolării și al singurătății. Acest fapt determină diverse grade de marginalizare, punându-l pe copil într-o ipostază de confruntare personală cu ceilalți, ceea ce împiedică formarea unor deprinderi sociale non-violente. Acești elevi, la rândul lor, au tendința de a-i agresa pe ceilalți.

Iată mai jos câteva exemple de fapte comise frecvent de către copii, care reprezintă de fapt infracțiuni:

  • Dacă pui o simplă piedică sau îmbrânceşti pe cineva, fapta se numeşte lovire sau alte violenţe; când celui lovit i se produc vânătăi sau răni, fapta este mai gravă şi se numeşte vătămare corporală; atunci când mai mulţi copii se lovesc reciproc, fapta se numeşte încăierare şi vor fi traşi la răspundere toţi participanţii.
  • Dacă intri în casa cuiva fără voie sau dacă îţi dă voie iniţial, dar apoi îţi spune să ieşi iar tu refuzi, fapta este violare de domiciliu.
  • Când iei un bun de la o persoană fără voia acesteia fapta se numeşte furt, chiar dacă ai returnat bunul după ce proprietarul a sesizat dispariţia lui sau dacă ai dat înapoi contravaloarea bunului sustras; la fel, fapta este furt dacă iei un produs de pe un raft şi părăseşti magazinul fără a achita costul său.
  • Dacă primeşti de la un coleg un telefon mobil pentru a te juca şi tu îl foloseşti pentru a purta convorbiri care au consumat creditul, fapta este furt în scop de folosinţă.
  • Dacă primeşti acasă bunuri despre care știi că sunt furate de cineva, fapta este tăinuire; iar dacă ascunzi un infractor pentru a nu fi prins de oamenii legii, fapta este favorizarea făptuitorului.
  • Dacă minţi un copil că trebuie să îţi dea o sumă de bani sau un bun pentru a-l duce părinţilor săi căci aşa te-ar fi rugat ei, după care îţi însuşeşti banii sau bunul, ai comis infracţiunea de înşelăciune.
  • Când sustragi un bun după ce l-ai ameninţat sau lovit pe deţinător, fapta este tâlhărie; vei avea circumstanţe agravante dacă foloseşti o armă, un spray paralizat sau eşti mascat.
  • Dacă bunul ţi-a fost dat de bunăvoie chiar de persoana careia îi apaţine iar tu refuzi să i-l restitui, fapta se numeşte abuz de încredere.