Violoncelista belgiana Marie Hallynck, aflata pentru a doua oara in Romania, marturiseste ca ii place limbajul muzical teluric al lui Enescu si atasamentul fata de muzica traditionala a tarii sale.
Care sunt asteptarile dvs. legate de acest recital, asteptarile in privinta publicului nostru?
Este al doilea eveniment la care particip in Romania. Primul a fost foarte special, pentru ca am insotit familia regala a Belgiei pentru o suita de manifestari diplomatice; asta s-a intamplat in urma cu cativa ani… Am cunoscut o seama de personalitati din conducerea tarii dvs., a fost un contact foarte deschis, oamenii foarte calzi. Astept cu nerabdare acest recital nu numai pentru ca e vorba despre un festival foarte prestigios, nu numai pentru ca vor fi prezenti mari artisti, dar si pentru ca stiu ca romanii iubesc cu adevarat muzica, pentru ca aveti o astfel de traditie muzicala… Un astfel de public minunat te aduce intr-o stare de gratie si pe tine, ca interpret.
Programul recitalului cuprinde a doua Sonata pentru violoncel de George Enescu, lucrare compusa in 1936 si dedicata legendarului Pablo Casals.
Putem spune ca muzica sa creeaza o atmosfera subtil misterioasa, dovada a formarii compozitorului in traditia franceza si, de asemenea, a stilului sau complex. Sunteti de acord? Care este viziunea dvs. asupra celei de-a doua Sonate a lui Enescu pentru violoncel?
Desigur, aceasta Sonata e poate, intr-un fel, ceva mai „clasica“ decat prima pentru violoncel a lui Enescu. In ceea ce ma priveste, eclectismul acestei muzici, forma riguroasa si amploarea constructiei sunt elementele pe care le apreciez – imi place echilibrul dintre ele… E adevarat ca exista un stil aparte – personal, desigur –, care cred ca vine atat din influenta germana, cat si din cea latina, as spune, asupra muzicii sale. Sonata a II-a pentru violoncel este una dintre capodoperele lui Enescu, ce-i pune cu adevarat in lumina arta de compozitor.
CITESTE MAI DEPARTE interviul realizat de STEFAN COSTACHE pe Cotidianul.ro.