Dupa proiectia de la Cannes, unde a primit numai critici pozitive si aplauze, cea de la TIFF – unde publicul se adunase ca la manifestatie, legendele urbane ceausisto-comuniste au intrat si in circuitul cinematografelor din Romania. Momentan intr-o prima parte – Amintiri din Epoca de Aur: Tovarasi, frumoasa e viata, care cuprinde cateva povesti de la tragic la ridicol, amintiri pe care unii le-au trait, sau auzit, si facut. Cristian Mungiu vorbeste despre ele, iar noi, cei care am vazut deja filmul, asteptam cu nerabdare partea a doua, care va fi lansata in cinematografe peste o luna.
Cum te-ai simtit la Cannes, cand ai vazut reactia celor din sala dupa vizionare?
In timpul vizionarii a inceput cineva sa rada. Genul acela de ras – cand ai impresia ca nu se mai opreste! Si imi spuneam: Sper sa nu zica oamenii acestia ca l-am platit! Era atat de molipsitor, incat oamenii au inceput sa rada defazat fata de ce se intampla pe ecran. Dar ne-am bucurat, pentru ca era – cumva, tot legat de film.
Am fost foarte incantat sa constat ca umorul circula dincolo de Romania. Dincolo de limba, circula prin subtitrare. Si este un lucru foarte complicat, mai ales ca exista o limita a subtitrarii.
Pentru mine a fost o mare surpriza ca am ajuns la Cannes. Nu m-am gandit ca o sa ajungem cu filmul acesta la Cannes. Era un film pe care l-am facut in special pentru publicul din Romania, incercand sa umplu nevoia de comedie a romanilor. Intr-o doara l-am aratat la Cannes pentru ca sunt intr-o relatie buna cu oamenii de acolo si am constatat ca am fost invitat sa particip cu el. A fost un semn bun. Rezultatul a fost uluitor, am vandut filmul in 30 de tari.
Filmul deschide Festivalul International de Film de la Iasi aflat la prima editie. Ce asteptari ai de la publicul de acolo?
Sper sa fie primit cu toata simpatia de care m-am bucurat de fiecare data. Acolo exista un fel de mandrie locala pentru ca eu m-am manifestat 25 de ani in locul acela. Toate povestile din Amintiri le-am aflat pe vremea in care locuiam, traiam la Iasi. Am fost si ziarist acolo. M-am abonat la revista Pentru Patrie la Iasi, pe care postasul mi-o aducea cu o saptamana mai tarziu, dupa ce o citea toata strada si ajungea la mine cu pete de ulei. Am fost primit foarte bine acasa si acolo este un fel de umor moldovenesc. Sper ca acest umor sa apeleze la prietenii mei de acolo, care stiu o parte din povestile acestea.
Ce si-a propus initial filmul: sa fie remarcat in circuitul festivalier sau sa aduca romanii la cinema?
In mod cert, l-am realizat pentru public. Un public foarte diferit de cel precedent. E un fel de pariu cu mine insumi ca se poate face o comedie despre anii ’80. Un fel de promisiune pe care am tinut-o dupa 432, ca urmatorul film va fi o comedie. Un fel de incercare de a arata ca aceeasi perioada poate fi privita din unghiuri diferite. Tovarasi, frumoasa e viata este o comedie si vine sa completeze viziunea despre anii ’80, pe care am inceput-o cu 432, care a fost o drama, si care se incheie – de azi intr-o luna, cu partea a treia a acestei trilogii – Dragoste in timpul liber, care este un film de dragoste. Vazand toate aceste trei filme, chiar si pentru cineastul mai tanar, exista posibilitatea de a-ti face o imagine mai rotunda, mai realista despre anii ’80.
Cele doua episoade care iti apartin (cel cu soferul de la Avicola si cel cu tinerii care masoara aerul) sunt inspirate din viata ta sau a cunoscutilor tai din acea vreme?
Acesta este un film colectiv si nu vreau sa revendic acele episoade. Este foarte important pentru mine ca putem vorbi despre aceste doua filme ca despre filme intregi, unitare, fara fractionari intre episoade. Povestea din 432 era mult mai pesonala, decat sunt povestile acestea. Pe acestea le stiu, dar nu mi s-au intamplat mie. Acesta este tiparul legendei urbane. Toata lumea stia povestile acestea, pentru ca circulau.
Dar ca sa-ti dau un exemplu, povestea soferului de avicola, din partea a doua, mi-a parvenit ca legenda urbana in felul urmator: "Stii faza aceea cu soferul care transporta gaini si, la un moment dat, a deschis usile din spate si a vazut ca masina era plina cu gaini?" Atat, aceasta este legenda urbana. De aici, ca sa ajungi la un scenariu si, ca acest scenariu sa vorbeasca despre oamenii respectivi, iar aceasta mica poanta sa aiba o relevanta pentru personaje – este o cale foarte lunga. Pe mine ma interesa felul in care pot sa aleg legendele urbane de atunci care sa spuna ceva despre sistem. Unele legende pe care o sa le public pe site-ul filmului sunt mult mai spectaculoase. Insa nu mi s-a parut ca vorbeau despre sistem si, ca atare, prefer sa le public, decat sa le ecranizez.
Care episod iti place cel mai mult?
Mie imi place povestea cu porcul foarte mult. Mi se pare ca nu se mai poate transla azi, dar premisa de la care se pleaca ma amuza. Dar imi place la fel de mult si legenda cu caruselul care, probabil, ofera spectatorului cea mai mare supriza. Daca asisti la proiectie in sala, constati la un moment dat acel “oftat” de surprindere, inaintea unui hohot de ras, in clipa in care toti vad care este deznodamantul. Fiecare dintre ele au o latura care ma amuza foarte mult. Dar cel mai important este filmul in sine, ca tot unitar.
Cu ce actor din perioada comunista ti-ar fi placut sa lucrezi?
Lucrez cu multi dintre ei. La episodul cu Scanteia, sunt trei sau patru actori care au prins epoca respectiva. Vorbim despre niste generatii de actori foarte talentati. Nu este vina lor ca se faceau filmele care se faceau atunci. Ei in sine, de la Rebengiuc si Dinica, pana la unii chiar mai tineri, erau niste mari actori de film si, pe cat posibil, imi face placere si acum sa lucrez cu ei, de fiecare data cand am ocazia. Am lucrat cu Visan la mai multe filme.
In filmele de fata mi-a facut mare placere sa distribui, in general, actori care nu sunt foarte cunoscuti, ca sa respect autenticitatea povestii. Sa nu dau senzatia ca sunt facute cu actori, ci cu oameni adevarati.
***
Pentru a fi la curent cu toate noutatile legate de calatoria peliculei Amintiri din Epoca de Aur la festivalurile internationale, accesati pagina oficiala a filmului. Tot aici, puteti posta legendele urbane pe care le stiti despre perioada comunista, participand la concursul de pe site.
Cea mai tare poveste trimisa de voi ar putea sa devina, la randul ei, film, produs de Mobra Films.