Cristian Mungiu, premiat cu Palme d’Or pentru „4, 3, 2“, se pregateste de premiera filmului scris, produs si in parte regizat de el „Amintiri din Epoca de Aur“, a carui prima parte va intra in cinematografele patriei pe 25 septembrie. Intr-un interviu pentru Cotidianul, regizorul ne lamureste de ce, una peste alta, „viata e frumoasa, tovarasi!“.
Tratati in filmele dvs. subiectul comunismului. Sunteti putin nostalgic sau e o forma de a exorciza „demonii“ acelei epoci?
As vrea sa fiu clar: „Amintiri din Epoca de Aur“ nu exorcizeaza demoni, nu trateaza rani ale trecutului etc. etc. etc., ci e o comedie de public care-si propune sa te inveseleasca dupa 8 ore petrecute la birou. Punct. Nici macar n-am pretentia ca e film de arta si nici nu ne-am propus. Ce ne-am propus, intr-adevar, e sa vedem in ce masura mai vine publicul la cinema atunci cand cobori tu un pic nivelul in loc sa incerci sa-l ridici pe al publicului prea mult.
Eu am considerat ca am datoria sa fac aceasta incercare de a contribui la revenirea in salile de cinema a spectatorului roman, oferindu-i un film simplu din categoria cinema popular.
Oamenii marunti, personajele dvs. favorite, au invins, credeti, sistemul?
Victoriile pe lumea asta sunt relative. Cunosc oameni care cred ca daca fura sapunul de la hotel cand pleaca din camera dau o palma societatii de consum. In anii ’80 aveam un coleg de scoala care rupea bradul din fata comitetului judetean de partid la fiecare Craciun zicand: „Sa facem fiecare ce putem ca ne incaleca astia de tot“. Recent am intrat in vorba cu un vatman care mi-a zis, plecand de la casele printre care isi conducea tramvaiul: „Eu de 11 ani imi construiesc o casa si n-am terminat-o. Casele astea pe care le vedeti aici s-au ridicat intr-un an. Ei, sa nu-mi spuneti mie ca sunt facute din bani cinstiti. E practic imposibil sa ridici asa niste case din salariu“. Comunismul dainuie in noi in feluri foarte subtile, cel mai groaznic lucru pe care l-a propovaduit fiind acela ca suntem toti egali.
CITESTE MEI DEPARTE pe Cotidianul.ro.