De Citit : Interviuri

Alexandru Andries: Am luat premiul intai cu proiectul “blocului Millennium”

| 28 octombrie

Muscand cu pofta dintr-un mar verde, arhitectul-muzician Alexandru Andries ne-a povestit despre noul sau disc, Petala,insotit de un album cu versuri si fotografii, dar mai ales despre un inedit album cu desenele si proiectele sale de tinerete, Desen si arhitectura.Am aflat cum picta peretii prietenului Adrian Sarbu, cum i s-a furat o bursa pe viata la Paris si cum a cantat pentru Herta Muller o piesa in care ii solicita o casa primarului din Sibiu.

Intr-o piesa de pe noul disc, “Petala”, cereti o casa la Sibiu. Cum va aveti cu primarul?
Haha, sa va spun povestea melodiei! Acum doi ani am fost invitati sa cantam la Sibiu. Cum trecuse mult timp de cand mergeam sa cant la Festivalul de jazz, am zis sa fac ceva simpatic despre oras. Si asa am ajuns sa compun o bossa nova, in care cantam: “Dom’ primar, am visat de cand ma stiu sa am casa la Sibiu”. Am avut noroc, pentru ca tot atunci era si un festival de poezie si am avut public si de acolo. A fost si Herta Muller, de care brusc vorbeste toata lumea. Atunci nu prea a bagat-o nimeni in seama, ceea ce spune multe despre felul nostru de a fi. Acolo a fost premiera cantecului. Cand am decis sa scoatem un disc liric, altfel decat cel de anul trecut, Oficial, care a fost social-politic, am zis ca merita sa tragem aceasta melodie, care initial nu includea strofa cu “Dom’ primar de la Sibiu…”. Am schimbat versurile pentru ca mi s-a parut ca primarul de acolo a facut o chestie extraordinara. Are tot respectul si mi s-a parut normal sa-i fac o reverenta in felul meu glumet. Fonduri cred ca primesc toate orasele, inclusiv Bucurestiul, dar nu se intampla ce a fost la Sibiu.

Dar daca piesa cu primarul Johannis va fi folositain campania electorala?
Nu-i nici o problema!

De Sibiu va leaga si un proiect de studentie, de amenajare a Pietei Mici…
Si pe vremea aceea, in anii ’70, se punea problema revitalizarii unor zone istorice, cum sa o redam interesului public, dar, din pacate, nu s-a intamplat nimic intre timp. Problema era cum sa sa pui in valoare ce e vechi si bun, ce e valoros istoric. De exemplu, pentru proiectul de scoala pentru Piata Mica din Sibiu, ideea era sa facem un soi de anfilada care avea in spate un fel de magazin mai ales cu carti si muzica. Proiectul a fost realizat prin ’76.

Tot atunci ati realizat si un proiect pentru Curtea Veche. Care era ideea?
A fost un proiect de renovare, facut cu un coleg, Viorel Florea, care lucreaza de mult timp in America, unde s-a specializat pe cluburi si terenuri de golf. In ultima vreme lucreaza in China, care o duce bine economic si are nevoie de terenuri de golf. La vremea aceea, proiectul includea o structura foarte fina si transparenta din metal si sticla, pe care erau gravate din loc in loc niste informatii. Daca am fi facut proiectul acum, probabil ca am fi avut doar niste proiectii digitale, fara nimic fizic. Proiectul acesta a fost realizat cand eram in anul IV si abia acum au inceput sa se faca niste sapaturi in Lipscani. Se sapa doi metri, mai trece un anotimp… Nu stiu cine-l coordoneaza, dar sper din tot sufletul sa nu fie Elena Udrea.
Aveti la activ si o fresca tempera facuta pe un perete din camera lui Adrian Sarbu…
Da, suntem prieteni buni. Ne stim inca din liceu de la Saguna. Pe vremea aceea eram amandoi studenti, el, la Regie, eu, la Arhitectura. Statea in gazda si avea o camera mica. La acea vreme era innebunit dupa Cetateanul Kane al lui Orson Welles si i-am propus sa i-l fac eu pe perete. In locuinta unde s-a mutat apoi, undeva in zona 1 Mai, i-am facut si alte fresce pe pereti, au fost niste chestii pur decorative.

Cititi maie departe acest interviu pe cotidianul.ro.