De Citit : Altele

Un englez umblă pe Sena

| 11 februarie

La prima calatorie la Paris, mi s-a prabusit Notre Dame. Vazusem deja atat de multe imagini cu aceasta imensa atractie turistica, incat atunci cand ochiul meu a privit catedrala de la o inaltime medie, fara filtre de lumina, fara nici un strop de fotoshop, sarmana mi s-a parut mai mica si mai palida. Mi-au trebuit alte cateva intalniri ca sa pot elibera relatia mea cu Notre Dame de malformatia turistica. Iar celebrul Paris este o permanenta victima a succesului sau.
Trebuie sa ai ochiul foarte liber ca sa-l descoperi viu dincolo de miturile comerciale. Un bun loc de pornire ar putea fi Belleville si, de fapt, ni se potriveste pentru ca istoric, cartierul este una dintre portile deschise emigrantilor. Polonezi, armeni, evrei, magrebieni, asiatici, studenti, muncitorime. Pana si luni seara explodeaza de energie. Am verificat o strada ticsita de cluburi. E cald, s-a migrat si pe trotuar. E concert de culori etnice si, ici colo, concert de muzici cu miza etnica: in Styx, doi francezi (chitari) si doi asiatici (percutie si vioara) canta jazz manouche.
Dincolo, in Cartierul Latin strivit de turismul industrial, supravietuieste, intr-o casa veche de 350 de ani, libraria Shakespeare. E un labirint de incaperi minuscule, coridoare, scari – integral imbracate in rafturi de carti in limba engleza. Casa insasi e stramba de povara atator volume. Cand am auzit un pian am crezut ca e un artificiu sonor pentru atenuarea socului de contact cu cartea. Totusi, suna inabusit de real, nu parea sa iasa din vreo boxa.
Am inotat prin cotloane pana am descoperit pianul si – surpriza – pianistul. Era un turist care ajuta orasul sa-si valorifice originalitatea. Mai exact, domnul care descoperise pianul si destelenea partiturile de pe el era Mihai Cochinescu, scriitor, compozitor, cineast si, in general, un roman indisciplinat.