Jurnal de vacanta.
Nu stiu cum ma-sa se face ca mai toate locurile populate de compatrioti cu buletin de roman arata ca un vis urat. Chiar si atunci cand in urma heirupismelor electorale se mai pune cate o bordura, se mai varuieste un zid, se mai da cu matura prin ograzile noastre paleolitice, tot ca dracu’ arata in jurul nostru. Spoiala care ne iese de fiecare data face ca orice curatenie, cat ar fi ea de mica si de slaba, sa arate murdar. Mereu ai senzatia asta oribila, ca sub covorul nostru national e ceva care pute. Doamna Udrea ne invita sa ne redescoperim tara. Ok, hai s-o redescoperim. Sa mananci, in Romania, fara sa alegi cu mare bagare de seama locul in care te duci, inseamna de cele mai multe ori nervi, depresie, greata si herpes. Cand te indeamna microbul masochist sa calatoresti pe drumurile noastre de cosmar, in stanga si-n dreapta vezi oceanele de buruieni, muntii de peturi, mizerie cat cuprinde si terenurile agricole pe care ai senzatia sinistra ca le-a lucrat unul care era rupt de beat.
Monstruozitatile care te anunta ca ai intrat intr-o localitate de la noi parca sunt coborate dintr-o comedie suprarealista. Tablarii vopsite vomitiv, texte tembele, culori de-ti fac gura punga. Iti vine sa urli de disperare, cand vezi ca orice pornire de a pune la punct cate ceva esueaza, de fiecare data, intr-un delir. Iti vine sa-ti cari pumni in cap cand vezi manastiri, monumente, locuri altminteri foarte frumoase, transformate intr-o manea, intr-un balci, intr-o promiscuitate de iarmaroc mahmur, adormit la capatul lumii si al istoriei. Romania nu sta prost pentru ca ne imbulzim ca bizonii in Bulgaria si-n Turcia. Ci pentru ca, de multi ani, gasca noastra de prieteni e aceeasi: Lenea, Prostul-Gust, Mitomania, Nepotismul, Suficienta, Uratul, Minciuna, Impostura…