De Citit : Altele

Pe romaneste: dor de duca

| 27 noiembrie

Sau despre fondul nostru blajin

Toata frustrarea, toata raca, tot veninul, toata disperarea si toata neputinta multora dintre noi, cei mai viteji si mai drepti dintre traci, se descatuseaza… la volan. Pe sinistrele drumuri ale gurii noastre de rai, barbaria galgaie, mai abitir ca raurile care scalda minunatele noastre meleaguri de legenda (la care au jinduit, din cele mai vechi timpuri, hoardele invadatoare, tralala, lalala, lalala…). O barbarie pura si fascinanta in hidosenia ei. Un amestec de tristete cosmica si sadism, de arsura la stomac, tipica impilatului de secole, si masochism funciar.

In inima acestui paradox galactic numit Romania, pe niste drumuri ca-n Afganistan, haladuiesc, nebune, masini ca-n Germania, Franta, Italia, Japonia si alte tari cu bunici cumsecade. Aici, unde o ploaie transforma totul in vulcan noroios, aici, unde drumurile plang, de milenii, plecarea ocupatiei romane, se vajaie masini dintre cele mai smechere, intr-un mirific ecumenism, alaturi de harburi slute si carute folclorico-baligoase. In tot peisajul asta de vis la betie, toti sunt intr-o continua competitie. Care sa fie primul. Sa apuce mai in fata. Sa le-o traga alorlalti. Sa fie mai dastept cu o secunda decat restul fraierilor. Iar daca nu poti sa te bagi in fata, atunci poti macar sa incurci, manca-ti-as. Si dupa ce incurci, dupa ce nu te-ai da la o parte nici de-al dreaku’ pe sfanta lume, atunci poti sa ranjesti din rarunchi si sa urli satisfacut, ca Tarzan, din toti bojogii. I-ai futut pe prosti. Esti bun. Asa a vrut muschiu’ tau da barosan.

Si asa suntem noi, la noi acasa. In mizerie, in barbarie, in uratenie, dar multumiti si indragostiti de noi insine. Ia mai da-i in gura mamii lor pe toti astia cu civilizatia! Civilizatie inseamna sa stau acasa la mine, in chiloti, si sa fie cald.