Sosirea caldurii i-a scos pe oameni din case. Aceasta propozitie este din nou stire in jurnalele de zi cu seara. Ocupa loc important. Dumnezeule, mai considera cineva ca asta e ceva nou, surprinzator? E uimitor? Poate pentru nou-nascuti, care ajung sa vizioneze primele lor buletine de informatii. Sau poate pentru noi astia mai batranii, in eventualitatea ca suferim de pierderea memoriei. Nu, martalogii nu uita o astfel de schimbare de foaie a anotimpurilor. Cu altele au ei probleme, cu manierele, cu locul de unde pleaca, cu promisiunile, cu mizeriile, cu Dumnezeu de fapt. Astea se uita mai des. Dar ei ne asigura de altceva: ca lumea a iesit la gratar.
Interviuri cu oameni cu palarii, pusi pe glume specifice in fata rudelor bucuroase ca harul familial iese pana la urma la iveala in fata lumii intregi: „doamnelor, aduceti sarea si piperu’ va rog!“, „gratarul se face simplu, se pune la incins si carnea deasupra, insa cine pune carnea trebuie sa fie artist“, totul se incheie in rasetele grupului principal, dar si ale celorlalte din proximitate, necajite un pic ca-s in planul doi. Daca apuca, comenteaza si ei la intrebarea cu raspuns inclus: „va deranjeaza gunoaiele lasate de cei care trec pe-aici?“, ca sunt extrem de indignati, ca si cum ar fi niste extraterestri cei care le-au lasat, nu fix ei. Exact cum spunem toti, plini de naduf ca romanii sunt cea mai nenorocita natie, de talhari, lasi si natarai, snobi, lacomi si tolomaci, ca si cum n-am face parte din aceasta mixtura interesanta cu vibratii masochiste de tip mioritic.
Eu totusi suspectez reporterii de pact cu cei filmati, poate rude, cuscri, sogori, hai bre ca va dam la teve, bagati si voi un mic ca nu mai pot de pofta, doar postul Pastelui are multe ispite. Urmeaza stirea cu romanii care au luat lumina, inainte de cea cu indigestiile de la atata mancare. Simt.