De Citit : Editoriale

MOLIA SI SCRIITORUL

| 07 iulie

Poftim cultura!
-De nimic nu esti bun, ma! Stai toata ziua cu nasu-n cartile alea mucigaite. Scoti capu’ doar la wc si la cafea. Nu stii nimica din casa asta. Nu schimbi tu o siguranta, un bec, acolo…
-Dar, mami…
-Nici o mami. Te mai si imbeti ca porcu’, când te duci la cenaclurile alea, cu ratatii tai! Doamne, ce pacate oi fi avut, o sa-mi iau câmpii! Vezi tu atunci.
-Puiule, daca vrei, sparg eu nucile pentru mucenici.
-Ba, pofta-n cui, are la cofetarie. N-am timp. Intretinerea nu-i platita de trei luni, asta micu’ umbla cu pantofii gauriti la scoala, se uita grasa aia de Popeasca cu niste aere la mine…
-Mimisor, uite, chiar azi o sa pun pe Okazii cartea aia veche, stii tu. Prima editie a lui Blaga. Iti placea si tie când iti citeam. Mai stii, acum cinspe ani? Si curat si urzicutele. O sa…

-Las-o moale. N-ajuta. A dracu’ molie, de unde o fi aparut? Numa’ din vechiturile tale. Ne manânca plapanile pâna-n iarna. Familia Ionete: gândaci si molii. Omoara fluturele ala!, macar atâta sa faci si tu in casa asta.
O femela de Opodiphtera eucalypti trece de usa deschisa si intra in sufragerie. Paf! Paf! Puf!, rasuna ecoul palmelor in camera aproape goala. Nu, nu spre pat! Mergi la geam.
-Usa, inchide usa spre bucatarie!
Paf! Paf! Imi pare rau, trebuie. Vezi si tu cât e de rea. Paf! Ustura.. Te rooog. Puf! Paf! Weah, iarta-ma.
-Gata, mami, uite poti fi mândra de mine.
-Pleaca cu scârbosenia de aici!
Avea dreptate bietul Kozol ala: alege batalii destul de mari ca sa conteze si destul de mici ca sa le poti câstiga.
-Oare ti-am spus cât te iubesc?
-Vezi ca ti-am lasat urzicile in chiuveta. Nu mai sunt manusi.