De Citit : Editoriale

Incercuirea problemei

| 02 aprilie

Toate ca toate, dar femeia in rochie rosie nu merita nicidecum asa ceva.

Filozoful se rusineaza brusc. Anastase isi duce mana la inima. E oare posibil sa refuzi, sa confunzi si sa condamni o asemenea femeie? O clipa sta pe ganduri. Agneta e fata sau femeie? Simbolic vorbind… Nea Tomita se apropie de ea, parinteste:
— Agneta, esti ca si fiica mea, pot sa-ti spun Agneta?
— Poti, nea Tomita – zice ea, suspinand cam pe nas.
Motociclistul incatusat nu se abtine si spune cu voce tare, in compasiunea generala:
— Il cunosti pe nea Tomita? Al nostru?
Observatia incremeneste asistenta.

— Fato, se foieste nea Virgil, scotand instantaneu un walkie-talkie din buzunar, de unde stii mataluta cum il cheama pe Tomita al nostru? Adica pe dumneata, domnu’ Toma! Stati asa! Nu misca nimeni!
Si roteste ochii prin incapere. Duce mana libera la tocul pistolului.
— Sa-mi spui mie cutu daca asta nu-i o diversiune! Unde mai tineti banii
sau bijuteriile? Acte, ceva? Hartii de valoare? Registru contabil? Ah, ah, ah, era sa ma pacalesti, domnisoara. Apoi, cu nasul in aparat, zice cu voce energica: Cer intariri!
Dupa un moment de stupefactie, Agneta izbucneste in lacrimi.

— Sunt nevinovata! Sunt nefericita! Sunt tradata si abandonata!
— Domnisoara! Niciun barbat intreg la cap nu refuza asa o femeie…
— Multumesc, domnule politist…
— Deci aici e ceva necurat! Mai exista vreo camaruta ascunsa? Vreun beci? Vreun depozit? Spune, fiinta alunecoasa! Cu cine te-ai inhaitat? Care ti-e complicele? Unde ti-e complicele? Zi, sa scapi cu jumatate de pedeapsa!
— Zic, dar nu e ce credeati! Din povesti, domnilor, din 24-FUN! Scrie de nea Tomita, de Antonia… la dumneata, domnule politist, nu am fost atenta, dar promit sa nu se mai repete!